Nu lăsa să te învingă
Niciodată vrăjmășia.
Biruiește și iuțimea,
Stăpânește și mânia,
Dacă vrei ca bucuria
Să-ți inunde veșnicia.

Mânia-i răzbunarea
Ta asupra vieții tale.
Nu îți fac din jur o mie
Răul ce ți-l faci tu ție.
Pentru-a altora greșale
Îți faci ție răni fatale.

În mânie, tu nimica
Să nu faci și să nu zici,
Că nu-ndrepți o viață-ntreagă,
Alergând prin lumea largă
Ce ades c-o vorbă strici
Între frați și-ntre amici.

Nu fi mânios, mânia
Și mai mult ca alt păcat
Tulbură și întinează,
De sub har îndepărtează
Sufletul neînfrânat,
De păcat îngreunat.

Când postești, să iei aminte:
Nu te mânia, nu-i bine,
În cuvinte s-ai blândețe,
Să exprime frumusețe;
Nu iuțeală și asprime
Să se-audă de la tine.

Că mai mare ca folosul
Postului îți va fi ție
Paguba după asprime
Ce o vei avea, creștine,
Și păcatul din mânie
Ce te lasă fără bucurie.

Omul aspru și răstit
Totdeauna-i tulburat,
E la toți nesuferit,
Nicidecum nu-i liniștit.
El trăiește apăsat,
Totdeauna-i zbuciumat.

Ce ființă fioroasă
Este omul mânios
Care tulburat lucrează
Că în toate bagă groază
Chipul lui cel furios
Fără pacea lui Hristos.

Chiar și lucrurile parcă
Se-nfioară când l-aud,
Ocolește-l totdeauna,
Că degeaba-l iei cu buna
Pe cel mânios și crud
Îndărătnic și zălud.
Amin.
(Duminică, 17 ianuarie 2021)